- favorábil
- adj. m., pl. favorábili; f. sg. favorábilã, pl. favorábile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
favorabil — FAVORÁBIL, Ă, favorabili, e, adj. 1. (Despre acţiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor faţă de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat.… … Dicționar Român
propice — PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. – Din fr. propice. Trimis de ana zecheru, 23.04.2004. Sursa: DEX 98 PROPÍCE adj. invar. 1. v. favorabil. 2. v. binevenit. 3 … Dicționar Român
nefavorabil — NEFAVORÁBIL, Ă, nefavorabili, e, adj. Care nu este favorabil; care este în dezavantajul, în defavoarea cuiva sau a ceva; spec. (despre vreme) caracterizat prin condiţii neprielnice (de temperatură, umiditate etc.). – Ne + favorabil. Trimis de… … Dicționar Român
benefic — BENÉFIC, Ă, benefici, ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 Benefic ≠ malefic Trimis de siveco, 23.10.2008. Sursa: Antonime BENÉFIC adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.… … Dicționar Român
prielnic — PRIÉLNIC, Ă, prielnici, ce, adj. Care favorizează apariţia sau desfăşurarea unei acţiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [pr.: pri el ] – Prii + suf. elnic. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
admite — ADMÍTE, admít, vb. III. tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat.… … Dicționar Român
aproba — APROBÁ, aprób, vb. I. tranz. A încuviinţa o acţiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeaşi părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din lat. approbare. Trimis de RACAI, 20.06.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… … Dicționar Român
fast — FAST1 s.n. Splendoare, măreţie, pompă2, lux, strălucire. – Din fr. faste. Trimis de cornel, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 FAST2, Ă, faşti, ste, adj. (livr.; despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste,… … Dicționar Român
oportun — OPORTÚN, Ă, oportuni, e, adj. Care se întâmplă, care se face la momentul potrivit; adecvat situaţiei, împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român